Mary Slessor (1948-1915)

Mary Slessor (1848-1915)

Să crești în mahalalele din Aberdeen, Scoția, cu un tată alcoolic și puține speranțe de a-ți schimba circumstanțele, nu pare un început bun pentru nimeni.

 acestea erau exact condițiile în care Mary Slessor trăia,totuși pentru ea, copilăria ei a învățat-o o tenacitate și o putere care i-ar fi de folos în anii petrecuți în Nigeria

Mary a trebuit să înceapă să lucreze și la morile de iută. Până la vârsta de 14 ani, Mary era o muncitoare calificată de iută, acum lucrând de la 6:00 la 18:00 în fiecare zi,

 după ce și-a terminat educația formală.

 Mary a crescut auzind pe mama ei devotată citind ziarul misiunii în fiecare lună.

 În inima ei a crescut dorința incredibilă de a-L împărtăși pe Isus cu alții exact așa cum misionari de care auzea in ziarul mamei făceau.

 Avea 27 de ani când David Livingston renumitul misionar a murit iar Mary a decis că va merge și va continua munca lui pentru a ajunge în toată Africa.

 Lucrarea lui Mary a început în Calabar, țara pe care a găsit-o era într-o stare de haos. Puterea colonială, Marea Britanie, preluase controlul,

 dar era mai interesată de menținerea comerțului decât de bunăstarea nigerienilor. Comerțul cu sclavi era încă o amintire recentă în țară,

 iar uciderea pruncilor și sacrificiul uman încă aveau loc iar drepturile femeilor erau aproape inexistente. Ea a trăit și a lucrat în locuri în care niciun european nu fusese vreodată,

 S-a confruntat cu bine cunoscuta boală malarie și dificultăți care le-au pus viața în pericol, dar Mary nu s-a gândit o dată să renunțe.

ea a trăit cu oamenii Okoyong și Efik timp de 15 ani, învățându-le limbile și ajutându-i să rezolve disputele; lucrând neobosit pentru a educa și a depăși superstițiile,

 cum ar fi uciderea gemenelor și drepturile femeilor. Ea și-a câștigat dragostea și respectul și, ca rezultat,

 a reușit să răspândească Evanghelia în zone pe care niciun alt misionar nu le putea. Mary a adoptat, de asemenea, un număr de copii locali respinși de părinți în special gemeni, aceștia

fiind considerați blestemați, prin urmare unii erau chiar sacrificați. La începutul anilor 1900, Mary ajuta la vaccinarea nigerienilor împotriva variolei.

 Dar suferea și de crize din ce în ce mai severe de malarie. Puterea ei a scăzut, până la punctul în care a trebuit să călătorească într-un cărucior de mână împins de un asistent.

Mary a murit la 13 ianuarie 1915 iar mormântul ei a fost vizitat de regina Elisabeta. Viața ei este sărbătorită pe o bancnotă scoțiană de 10 lire sterline emisă de Clydesdale Bank.

Nigerienilor, ea este pur și simplu amintită ca „Mama tuturor popoarelor”.